Strada Mihaila Radu 14, Sector 2, Bucuresti
Please correct form

required *

Grandma's backyard
E despre copilărie și e ceva banal cel mai probabil, dar personal. Un text pe care probabil nu l-aș fi citit dacă îl vedeam la altcineva, dar sincer simt să îl exprim. Te trezești într-o marți dimineața, iar până seara ajungi la 500km depărtare de casă, totul întâmplă parcă într-o clipită. Ajungi și o zărești în fața casei, e ea, bătrâna, aplecată către pământ cu încă câțiva centrimetri dar cu aceași putere în îmbrățișare și sărutare. Vezi înălțimea copacilor, vezi nisipul imaginar cum se scurge în clepsidra timpului, te uiți în jur și vezi cum totul se miscă. Copacii și-au ridicat podoaba mai mult spre cer de când îți amintești tu, lemnul din curte pare mai uscat, iar casa e ridată de suflul timpului. Pășești în curtea largă și te lași cuprins de spațiu, timpul se dilată, dintr-o dată ai vreme pentru orice, auzi cum natura vorbește prin glasul păsărilor, vântului și apei. În casă se aude un zgomot înfundat, de parcă mii de stele se sparg și sar prin univers, e soba.Chiar daca e luna mai, focul arde încă în sobă iar pe geam vezi o mare verde. Nu termini bine de clipit și noaptea se asează peste tot și toate, liniște, multă liniște. Ești speriat, începi să îți auzi gândurile și să te înfiori de tine însuți și de agitația cu care te confrunți. Nimic nu e mai coplesitor decât să vezi o rolă imensă de gânduri care îți trec prin cap și le subit le poți auzi rând pe rând și nu sunt putine, milioane pe secundă. Te trezești dimineața și sorbi o gură din cafeaua deja pregătita la plită, un alt gust, un alt miros, stai afară și simți cum aerul te pătrunde prin toți porii. Respiri, e momentul când conștientizezi că nu ai mai respirat complet de multă vreme, auzi o pasăre cum scâncește și un câine cum latră, formează un cor, parcă ar cânta. Vezi, auzi, miroși, simți, guști complet, simțurile își revin și mintea ta începe să cânte în acel cor al naturii. Timpul e dilatat, practic inexistent, îți sunt inutile instrumentele orașului, ai tot ce îți trebuie și încă nu ai pășit în afara curții, ești acolo în locul feeric unde te jucai când erai copil. Mergeți acolo unde natura învăluie omul și nu omul natura, ascultați, mirosiți, gustați, vedeți. Cu gandul asta va las o parte din lucrul pe care il vad in locul magic, la bunica in curte.
Grandma's backyard
E despre copilărie și e ceva banal cel mai probabil, dar personal. Un text pe care probabil nu l-aș fi citit dacă îl vedeam la altcineva, dar sincer simt să îl exprim. Te trezești într-o marți dimineața, iar până seara ajungi la 500km depărtare de casă, totul întâmplă parcă într-o clipită. Ajungi și o zărești în fața casei, e ea, bătrâna, aplecată către pământ cu încă câțiva centrimetri dar cu aceași putere în îmbrățișare și sărutare. Vezi înălțimea copacilor, vezi nisipul imaginar cum se scurge în clepsidra timpului, te uiți în jur și vezi cum totul se miscă. Copacii și-au ridicat podoaba mai mult spre cer de când îți amintești tu, lemnul din curte pare mai uscat, iar casa e ridată de suflul timpului. Pășești în curtea largă și te lași cuprins de spațiu, timpul se dilată, dintr-o dată ai vreme pentru orice, auzi cum natura vorbește prin glasul păsărilor, vântului și apei. În casă se aude un zgomot înfundat, de parcă mii de stele se sparg și sar prin univers, e soba.Chiar daca e luna mai, focul arde încă în sobă iar pe geam vezi o mare verde. Nu termini bine de clipit și noaptea se asează peste tot și toate, liniște, multă liniște. Ești speriat, începi să îți auzi gândurile și să te înfiori de tine însuți și de agitația cu care te confrunți. Nimic nu e mai coplesitor decât să vezi o rolă imensă de gânduri care îți trec prin cap și le subit le poți auzi rând pe rând și nu sunt putine, milioane pe secundă. Te trezești dimineața și sorbi o gură din cafeaua deja pregătita la plită, un alt gust, un alt miros, stai afară și simți cum aerul te pătrunde prin toți porii. Respiri, e momentul când conștientizezi că nu ai mai respirat complet de multă vreme, auzi o pasăre cum scâncește și un câine cum latră, formează un cor, parcă ar cânta. Vezi, auzi, miroși, simți, guști complet, simțurile își revin și mintea ta începe să cânte în acel cor al naturii. Timpul e dilatat, practic inexistent, îți sunt inutile instrumentele orașului, ai tot ce îți trebuie și încă nu ai pășit în afara curții, ești acolo în locul feeric unde te jucai când erai copil. Mergeți acolo unde natura învăluie omul și nu omul natura, ascultați, mirosiți, gustați, vedeți. Cu gandul asta va las o parte din lucrul pe care il vad in locul magic, la bunica in curte.
Grandma's backyard
E despre copilărie și e ceva banal cel mai probabil, dar personal. Un text pe care probabil nu l-aș fi citit dacă îl vedeam la altcineva, dar sincer simt să îl exprim. Te trezești într-o marți dimineața, iar până seara ajungi la 500km depărtare de casă, totul întâmplă parcă într-o clipită. Ajungi și o zărești în fața casei, e ea, bătrâna, aplecată către pământ cu încă câțiva centrimetri dar cu aceași putere în îmbrățișare și sărutare. Vezi înălțimea copacilor, vezi nisipul imaginar cum se scurge în clepsidra timpului, te uiți în jur și vezi cum totul se miscă. Copacii și-au ridicat podoaba mai mult spre cer de când îți amintești tu, lemnul din curte pare mai uscat, iar casa e ridată de suflul timpului. Pășești în curtea largă și te lași cuprins de spațiu, timpul se dilată, dintr-o dată ai vreme pentru orice, auzi cum natura vorbește prin glasul păsărilor, vântului și apei. În casă se aude un zgomot înfundat, de parcă mii de stele se sparg și sar prin univers, e soba.Chiar daca e luna mai, focul arde încă în sobă iar pe geam vezi o mare verde. Nu termini bine de clipit și noaptea se asează peste tot și toate, liniște, multă liniște. Ești speriat, începi să îți auzi gândurile și să te înfiori de tine însuți și de agitația cu care te confrunți. Nimic nu e mai coplesitor decât să vezi o rolă imensă de gânduri care îți trec prin cap și le subit le poți auzi rând pe rând și nu sunt putine, milioane pe secundă. Te trezești dimineața și sorbi o gură din cafeaua deja pregătita la plită, un alt gust, un alt miros, stai afară și simți cum aerul te pătrunde prin toți porii. Respiri, e momentul când conștientizezi că nu ai mai respirat complet de multă vreme, auzi o pasăre cum scâncește și un câine cum latră, formează un cor, parcă ar cânta. Vezi, auzi, miroși, simți, guști complet, simțurile își revin și mintea ta începe să cânte în acel cor al naturii. Timpul e dilatat, practic inexistent, îți sunt inutile instrumentele orașului, ai tot ce îți trebuie și încă nu ai pășit în afara curții, ești acolo în locul feeric unde te jucai când erai copil. Mergeți acolo unde natura învăluie omul și nu omul natura, ascultați, mirosiți, gustați, vedeți. Cu gandul asta va las o parte din lucrul pe care il vad in locul magic, la bunica in curte.
Grandma's backyard
E despre copilărie și e ceva banal cel mai probabil, dar personal. Un text pe care probabil nu l-aș fi citit dacă îl vedeam la altcineva, dar sincer simt să îl exprim. Te trezești într-o marți dimineața, iar până seara ajungi la 500km depărtare de casă, totul întâmplă parcă într-o clipită. Ajungi și o zărești în fața casei, e ea, bătrâna, aplecată către pământ cu încă câțiva centrimetri dar cu aceași putere în îmbrățișare și sărutare. Vezi înălțimea copacilor, vezi nisipul imaginar cum se scurge în clepsidra timpului, te uiți în jur și vezi cum totul se miscă. Copacii și-au ridicat podoaba mai mult spre cer de când îți amintești tu, lemnul din curte pare mai uscat, iar casa e ridată de suflul timpului. Pășești în curtea largă și te lași cuprins de spațiu, timpul se dilată, dintr-o dată ai vreme pentru orice, auzi cum natura vorbește prin glasul păsărilor, vântului și apei. În casă se aude un zgomot înfundat, de parcă mii de stele se sparg și sar prin univers, e soba.Chiar daca e luna mai, focul arde încă în sobă iar pe geam vezi o mare verde. Nu termini bine de clipit și noaptea se asează peste tot și toate, liniște, multă liniște. Ești speriat, începi să îți auzi gândurile și să te înfiori de tine însuți și de agitația cu care te confrunți. Nimic nu e mai coplesitor decât să vezi o rolă imensă de gânduri care îți trec prin cap și le subit le poți auzi rând pe rând și nu sunt putine, milioane pe secundă. Te trezești dimineața și sorbi o gură din cafeaua deja pregătita la plită, un alt gust, un alt miros, stai afară și simți cum aerul te pătrunde prin toți porii. Respiri, e momentul când conștientizezi că nu ai mai respirat complet de multă vreme, auzi o pasăre cum scâncește și un câine cum latră, formează un cor, parcă ar cânta. Vezi, auzi, miroși, simți, guști complet, simțurile își revin și mintea ta începe să cânte în acel cor al naturii. Timpul e dilatat, practic inexistent, îți sunt inutile instrumentele orașului, ai tot ce îți trebuie și încă nu ai pășit în afara curții, ești acolo în locul feeric unde te jucai când erai copil. Mergeți acolo unde natura învăluie omul și nu omul natura, ascultați, mirosiți, gustați, vedeți. Cu gandul asta va las o parte din lucrul pe care il vad in locul magic, la bunica in curte.
Grandma's backyard
E despre copilărie și e ceva banal cel mai probabil, dar personal. Un text pe care probabil nu l-aș fi citit dacă îl vedeam la altcineva, dar sincer simt să îl exprim. Te trezești într-o marți dimineața, iar până seara ajungi la 500km depărtare de casă, totul întâmplă parcă într-o clipită. Ajungi și o zărești în fața casei, e ea, bătrâna, aplecată către pământ cu încă câțiva centrimetri dar cu aceași putere în îmbrățișare și sărutare. Vezi înălțimea copacilor, vezi nisipul imaginar cum se scurge în clepsidra timpului, te uiți în jur și vezi cum totul se miscă. Copacii și-au ridicat podoaba mai mult spre cer de când îți amintești tu, lemnul din curte pare mai uscat, iar casa e ridată de suflul timpului. Pășești în curtea largă și te lași cuprins de spațiu, timpul se dilată, dintr-o dată ai vreme pentru orice, auzi cum natura vorbește prin glasul păsărilor, vântului și apei. În casă se aude un zgomot înfundat, de parcă mii de stele se sparg și sar prin univers, e soba.Chiar daca e luna mai, focul arde încă în sobă iar pe geam vezi o mare verde. Nu termini bine de clipit și noaptea se asează peste tot și toate, liniște, multă liniște. Ești speriat, începi să îți auzi gândurile și să te înfiori de tine însuți și de agitația cu care te confrunți. Nimic nu e mai coplesitor decât să vezi o rolă imensă de gânduri care îți trec prin cap și le subit le poți auzi rând pe rând și nu sunt putine, milioane pe secundă. Te trezești dimineața și sorbi o gură din cafeaua deja pregătita la plită, un alt gust, un alt miros, stai afară și simți cum aerul te pătrunde prin toți porii. Respiri, e momentul când conștientizezi că nu ai mai respirat complet de multă vreme, auzi o pasăre cum scâncește și un câine cum latră, formează un cor, parcă ar cânta. Vezi, auzi, miroși, simți, guști complet, simțurile își revin și mintea ta începe să cânte în acel cor al naturii. Timpul e dilatat, practic inexistent, îți sunt inutile instrumentele orașului, ai tot ce îți trebuie și încă nu ai pășit în afara curții, ești acolo în locul feeric unde te jucai când erai copil. Mergeți acolo unde natura învăluie omul și nu omul natura, ascultați, mirosiți, gustați, vedeți. Cu gandul asta va las o parte din lucrul pe care il vad in locul magic, la bunica in curte.
Grandma's backyard
E despre copilărie și e ceva banal cel mai probabil, dar personal. Un text pe care probabil nu l-aș fi citit dacă îl vedeam la altcineva, dar sincer simt să îl exprim. Te trezești într-o marți dimineața, iar până seara ajungi la 500km depărtare de casă, totul întâmplă parcă într-o clipită. Ajungi și o zărești în fața casei, e ea, bătrâna, aplecată către pământ cu încă câțiva centrimetri dar cu aceași putere în îmbrățișare și sărutare. Vezi înălțimea copacilor, vezi nisipul imaginar cum se scurge în clepsidra timpului, te uiți în jur și vezi cum totul se miscă. Copacii și-au ridicat podoaba mai mult spre cer de când îți amintești tu, lemnul din curte pare mai uscat, iar casa e ridată de suflul timpului. Pășești în curtea largă și te lași cuprins de spațiu, timpul se dilată, dintr-o dată ai vreme pentru orice, auzi cum natura vorbește prin glasul păsărilor, vântului și apei. În casă se aude un zgomot înfundat, de parcă mii de stele se sparg și sar prin univers, e soba.Chiar daca e luna mai, focul arde încă în sobă iar pe geam vezi o mare verde. Nu termini bine de clipit și noaptea se asează peste tot și toate, liniște, multă liniște. Ești speriat, începi să îți auzi gândurile și să te înfiori de tine însuți și de agitația cu care te confrunți. Nimic nu e mai coplesitor decât să vezi o rolă imensă de gânduri care îți trec prin cap și le subit le poți auzi rând pe rând și nu sunt putine, milioane pe secundă. Te trezești dimineața și sorbi o gură din cafeaua deja pregătita la plită, un alt gust, un alt miros, stai afară și simți cum aerul te pătrunde prin toți porii. Respiri, e momentul când conștientizezi că nu ai mai respirat complet de multă vreme, auzi o pasăre cum scâncește și un câine cum latră, formează un cor, parcă ar cânta. Vezi, auzi, miroși, simți, guști complet, simțurile își revin și mintea ta începe să cânte în acel cor al naturii. Timpul e dilatat, practic inexistent, îți sunt inutile instrumentele orașului, ai tot ce îți trebuie și încă nu ai pășit în afara curții, ești acolo în locul feeric unde te jucai când erai copil. Mergeți acolo unde natura învăluie omul și nu omul natura, ascultați, mirosiți, gustați, vedeți. Cu gandul asta va las o parte din lucrul pe care il vad in locul magic, la bunica in curte.
Grandma's backyard
E despre copilărie și e ceva banal cel mai probabil, dar personal. Un text pe care probabil nu l-aș fi citit dacă îl vedeam la altcineva, dar sincer simt să îl exprim. Te trezești într-o marți dimineața, iar până seara ajungi la 500km depărtare de casă, totul întâmplă parcă într-o clipită. Ajungi și o zărești în fața casei, e ea, bătrâna, aplecată către pământ cu încă câțiva centrimetri dar cu aceași putere în îmbrățișare și sărutare. Vezi înălțimea copacilor, vezi nisipul imaginar cum se scurge în clepsidra timpului, te uiți în jur și vezi cum totul se miscă. Copacii și-au ridicat podoaba mai mult spre cer de când îți amintești tu, lemnul din curte pare mai uscat, iar casa e ridată de suflul timpului. Pășești în curtea largă și te lași cuprins de spațiu, timpul se dilată, dintr-o dată ai vreme pentru orice, auzi cum natura vorbește prin glasul păsărilor, vântului și apei. În casă se aude un zgomot înfundat, de parcă mii de stele se sparg și sar prin univers, e soba.Chiar daca e luna mai, focul arde încă în sobă iar pe geam vezi o mare verde. Nu termini bine de clipit și noaptea se asează peste tot și toate, liniște, multă liniște. Ești speriat, începi să îți auzi gândurile și să te înfiori de tine însuți și de agitația cu care te confrunți. Nimic nu e mai coplesitor decât să vezi o rolă imensă de gânduri care îți trec prin cap și le subit le poți auzi rând pe rând și nu sunt putine, milioane pe secundă. Te trezești dimineața și sorbi o gură din cafeaua deja pregătita la plită, un alt gust, un alt miros, stai afară și simți cum aerul te pătrunde prin toți porii. Respiri, e momentul când conștientizezi că nu ai mai respirat complet de multă vreme, auzi o pasăre cum scâncește și un câine cum latră, formează un cor, parcă ar cânta. Vezi, auzi, miroși, simți, guști complet, simțurile își revin și mintea ta începe să cânte în acel cor al naturii. Timpul e dilatat, practic inexistent, îți sunt inutile instrumentele orașului, ai tot ce îți trebuie și încă nu ai pășit în afara curții, ești acolo în locul feeric unde te jucai când erai copil. Mergeți acolo unde natura învăluie omul și nu omul natura, ascultați, mirosiți, gustați, vedeți. Cu gandul asta va las o parte din lucrul pe care il vad in locul magic, la bunica in curte.
Grandma's backyard
E despre copilărie și e ceva banal cel mai probabil, dar personal. Un text pe care probabil nu l-aș fi citit dacă îl vedeam la altcineva, dar sincer simt să îl exprim. Te trezești într-o marți dimineața, iar până seara ajungi la 500km depărtare de casă, totul întâmplă parcă într-o clipită. Ajungi și o zărești în fața casei, e ea, bătrâna, aplecată către pământ cu încă câțiva centrimetri dar cu aceași putere în îmbrățișare și sărutare. Vezi înălțimea copacilor, vezi nisipul imaginar cum se scurge în clepsidra timpului, te uiți în jur și vezi cum totul se miscă. Copacii și-au ridicat podoaba mai mult spre cer de când îți amintești tu, lemnul din curte pare mai uscat, iar casa e ridată de suflul timpului. Pășești în curtea largă și te lași cuprins de spațiu, timpul se dilată, dintr-o dată ai vreme pentru orice, auzi cum natura vorbește prin glasul păsărilor, vântului și apei. În casă se aude un zgomot înfundat, de parcă mii de stele se sparg și sar prin univers, e soba.Chiar daca e luna mai, focul arde încă în sobă iar pe geam vezi o mare verde. Nu termini bine de clipit și noaptea se asează peste tot și toate, liniște, multă liniște. Ești speriat, începi să îți auzi gândurile și să te înfiori de tine însuți și de agitația cu care te confrunți. Nimic nu e mai coplesitor decât să vezi o rolă imensă de gânduri care îți trec prin cap și le subit le poți auzi rând pe rând și nu sunt putine, milioane pe secundă. Te trezești dimineața și sorbi o gură din cafeaua deja pregătita la plită, un alt gust, un alt miros, stai afară și simți cum aerul te pătrunde prin toți porii. Respiri, e momentul când conștientizezi că nu ai mai respirat complet de multă vreme, auzi o pasăre cum scâncește și un câine cum latră, formează un cor, parcă ar cânta. Vezi, auzi, miroși, simți, guști complet, simțurile își revin și mintea ta începe să cânte în acel cor al naturii. Timpul e dilatat, practic inexistent, îți sunt inutile instrumentele orașului, ai tot ce îți trebuie și încă nu ai pășit în afara curții, ești acolo în locul feeric unde te jucai când erai copil. Mergeți acolo unde natura învăluie omul și nu omul natura, ascultați, mirosiți, gustați, vedeți. Cu gandul asta va las o parte din lucrul pe care il vad in locul magic, la bunica in curte.
Grandma's backyard
E despre copilărie și e ceva banal cel mai probabil, dar personal. Un text pe care probabil nu l-aș fi citit dacă îl vedeam la altcineva, dar sincer simt să îl exprim. Te trezești într-o marți dimineața, iar până seara ajungi la 500km depărtare de casă, totul întâmplă parcă într-o clipită. Ajungi și o zărești în fața casei, e ea, bătrâna, aplecată către pământ cu încă câțiva centrimetri dar cu aceași putere în îmbrățișare și sărutare. Vezi înălțimea copacilor, vezi nisipul imaginar cum se scurge în clepsidra timpului, te uiți în jur și vezi cum totul se miscă. Copacii și-au ridicat podoaba mai mult spre cer de când îți amintești tu, lemnul din curte pare mai uscat, iar casa e ridată de suflul timpului. Pășești în curtea largă și te lași cuprins de spațiu, timpul se dilată, dintr-o dată ai vreme pentru orice, auzi cum natura vorbește prin glasul păsărilor, vântului și apei. În casă se aude un zgomot înfundat, de parcă mii de stele se sparg și sar prin univers, e soba.Chiar daca e luna mai, focul arde încă în sobă iar pe geam vezi o mare verde. Nu termini bine de clipit și noaptea se asează peste tot și toate, liniște, multă liniște. Ești speriat, începi să îți auzi gândurile și să te înfiori de tine însuți și de agitația cu care te confrunți. Nimic nu e mai coplesitor decât să vezi o rolă imensă de gânduri care îți trec prin cap și le subit le poți auzi rând pe rând și nu sunt putine, milioane pe secundă. Te trezești dimineața și sorbi o gură din cafeaua deja pregătita la plită, un alt gust, un alt miros, stai afară și simți cum aerul te pătrunde prin toți porii. Respiri, e momentul când conștientizezi că nu ai mai respirat complet de multă vreme, auzi o pasăre cum scâncește și un câine cum latră, formează un cor, parcă ar cânta. Vezi, auzi, miroși, simți, guști complet, simțurile își revin și mintea ta începe să cânte în acel cor al naturii. Timpul e dilatat, practic inexistent, îți sunt inutile instrumentele orașului, ai tot ce îți trebuie și încă nu ai pășit în afara curții, ești acolo în locul feeric unde te jucai când erai copil. Mergeți acolo unde natura învăluie omul și nu omul natura, ascultați, mirosiți, gustați, vedeți. Cu gandul asta va las o parte din lucrul pe care il vad in locul magic, la bunica in curte.